Salvarea şi restaurarea fişierelor

Salvarea periodică a fişierelor utilizatorilor este un lucru deosebit de  important, deşi foarte puţină lume îi dă
cuvenita atenţie. Pentru rezolvarea  acestor sarcini poate fi folosit Centrul  pentru Copiere de rezervă şi
restaurare (Backup and Restore  Center) unde sunt adunate intr-un singur panou de control toate
comenzile de salvare şi restaurare a fişierelor.

Panou de control → Sistem şi întreţinere → Centru Copiere de rezervă şi restaurare.

(Control Panel → System Mentenance →Backup and restore Center).

 

Salvările pot fi programate / planificate să se desfăşoare la momente de timp bine stabilite. Vor fi salvate - de preferat - numai modificările apărute de la ultima salvare.

Salvarea tuturor fişierelor existente la un calculator este o operaţie consumatoare de timp şi de
spaţiu. Este însă şi o operaţie deosebit de utilă în eventualitatea că nu mai există altă soluţie pentru
recuperarea informaţiilor existente la un moment dat la un calculator anume. Salvarea completă a unui
PC permite restaurarea completă a întregului mediu de operare a PC-ului, ceea ce înseamnă restaurarea
programelor instalate, a configurărilor specifice utilizatorilor, a tuturor fişierelor existente în momentul
salvării. Restaurarea se poate face pe acelaşi calculator cu cel de unde au fost salvate informaţiile dar
şi pe un alt calculator.

Data şi ora

Dacă se întâmplă ca data şi ora afişate să nu fie reale atunci trebuie modificate.

Un clic pe ora afişată aduce fereastra ce afişează data şi ora sistemului. Modificarea datei şi a orei o poate face numai Administratorul

Fereastra pentru dată şi oră are butoane separate pentru modificarea datei şi a orei şi pentru stabilirea fusului orar (time zone). Este anunţat şi momentul trecerii la ora de vară.

Configurarea ecranului desktop

Configurarea personalizată a ecranului desktop se realizează din Panoul de control → Aspect şi
personalizare (Control Panel → Appearance and Personalization) . Găsim aici comenzile pentru
stabilirea imaginii de fundal, alegerea culorilor, economizorul de ecran <Screen Saver - economizorul
de ecran - este o imagine care se afişează atunci când lipsiţi mai multă vreme din faţa calculatorului,
atunci când nu-l folosiţi timp mai îndelungat > „Temele” sunt machete de afişare a ferestrelor şi a

componentelor lor. Tot ca procedură de configurare a ecranului desktop sunt considerate şi personalizările (adaptările) Meniului Start şi cele ale Barei de activităţi.

Controlul contului utilizator

Cele mai multe dintre acţiunile utilizatorilor, ca de exemplu navigarea în Internet, trimiterea şi
primirea de mesaje e-mail, vizionarea de filme sau fotografii, folosirea aplicaţiilor curente, nu necesită
folosirea unui cont privilegiat. Ceea ce înseamnă că nu este nevoie să deschideţi sesiune folosind un
cont de Administrator. Mai mult chiar, deschiderea de sesiune folosind un cont de administrator creşte
riscul de penetrare a viruşilor, a programelor spion şi a celorlalte programe de tip ”maliţios”. Se
recomandă astfel folosirea curentă a conturilor de utilizator cu privilegii standard, respectiv cu
privilegii restrânse.

Panou de control → Conturi utilizator şi siguranţa familiei→ Adăugare sau eliminare conturi utilizator.

(Control Panel → User Accounts and Family Safty → Add or Remove User Accounts).

Windows Vista permite mai multor utilizatori să folosească acelaşi calculator, fără ca ei să-şi
vadă reciproc dosarele şi fişierele. Trebuie doar ca ei să folosească conturi diferite pentru deschiderea
de sesiune. Sunt posibile două tipuri de conturi pentru utilizatori: conturile de administrare - cele care
au privilegii de administrare - şi conturile standard - cele pentru utilizatorii neprivilegiaţi, utilizatori
obişnuiţi. Operaţiile care ţin de configurarea sistemului de operare pot fi executate numai de
Administratori.

Instalarea şi dezinstalarea programelor

Instalarea programelor se face - în general - folosind un fişier executabil de un tip special. Fişierul se poate afla pe un CD sau într-o memorie flash. Acel fişier conduce operaţia de instalare a programului. Pentru instalarea programelor este nevoie de privilegii de Administrator. Utilizatorii neprivilegiaţi (utilizatorii obişnuiţi) nu pot instala şi nici dezinstala programe. Programele descărcate din Internet vor fi instalate asemănător. Se recomandă - acolo unde se poate - salvarea pachetului de instalare pe calculatorul local şi apoi lansarea în execuţie a programului de instalare.

Vom exemplifica prin instalarea programului „Adobe Reader” de care avem nevoie pentru
citirea fişierelor în format .pdf. De pe site-ul www.adobe.com am descărcat

componenta ce va instala Adobe Reader. Adobe Reader este un program distribuit gratuit. Descărcarea a fost urmată şi de instalarea propriu-zisă.

Dacă instalarea s-a terminat cu succes atunci programul apare în lista Toate programele (All Programs) a butonului Start.

Dezinstalarea programelor se realizează din Panoul
de control → Programe → Dezinstalare program

(Control Panel →Programs →Uninstall a Program).

Centrul de Securitate sau Windows Security Center

Centrul de Securitate Windows

îmbunătăţeşte securitatea PC-ului prin aceea că îl
alertează pe utilizator atunci când software-ul
responsabil cu securitatea nu este actualizat sau
atunci când configurările de securitate indică

existenţa - deliberată sau nu - a breşelor de

securitate: Panoul de control → Securitate

→Centrul de securitate (Control Panel →

Security→ Security Center).

Centrul de Securitate Windows (Windows
Security Center) arată starea configurărilor legate
de paravanul de securitate (firewall), actualizările
automate (automatic updating), protecţia faţă de
programele „maliţioase”, protecţia antivirus,

protecţia faţă de procedurile spion. Sunt evaluate şi configurările legate de accesul la Internet şi de conturile utilizatorilor.

Programe antivirus

Un virus de calculator este un fişier executabil conceput să se multiplice singur. Pentru a nu fi detectat el se deghizează într-un program normal. Programele de tip virus fac parte din categoria programelor nesolicitate. Sunt în mod frecvent refăcute şi modificate, astfel încât să nu poată fi detectate cu uşurinţă.

Există zeci de mii de astfel de programe şi zilnic sunt scrise şi testate alte sute.

Firme producătoare de software oferă utilizatorilor programe specializate în detectarea şi eliminarea viruşilor. Acestea sunt aşa numitele programe antivirus. Există posibilitatea achiziţionării unui astfel de program performant contra cost, dar nu trebuie să trecem cu vederea nici programele antivirus gratuite, multe dintre ele la fel de bune.

În mod curent, viruşii vin prin e-mail, mesaje instantanee (instant messaging), prin fişiere descărcate din Internet. Este posibil să introducem viruşi cu ajutorul dischetelor, CD-urilor, DVDurilor, prin copierea de fişiere de pe aceste echipamente pe hard discul local. Reţelele locale de calculatoare, neprotejate, pot fi un factor de multiplicare şi răspândire a viruşilor. Funcţionarea unei aplicaţii antivirus este o necesitate pentru fiecare calculator.

Pe lângă capacitatea de a se multiplica, un virus este capabil să se deghizeze şi să se ascundă
printre datele existente. Cantitatea de date existente în calculator este foarte mare şi căutarea unui virus
seamănă practic cu căutarea unui … ac într-un car cu fân. Un program antivirus, specializat să
detecteze şi să elimine un virus, poate să facă această căutare în câteva minute sau zeci de minute.

Următoarele simptome sunt cauzate frecvent de viruşi sau sunt asociate acestora:

ü mesaje e-mail care au un fişier ataşat suspect. La deschiderea fişierului ataşat apar cutii de
dialog şi pot fi semnalate degradări ale performanţelor sistemului de operare.

ü extensii duble la un fişier ataşat unui e-mail deschis recent (cum ar fi: .jpg.vbs sau
.gif.exe).

ü oprirea execuţiei unui program antivirus ce nu mai poate fi repornit. ü apariţia pe ecran a unor cutii de dialog sau a unor mesaje ciudate. ü apariţia unor noi pictograme pe desktop.

ü sunete ciudate sau muzica începe să cânte surprinzător.

ü dispariţia unui program ce nu a fost dezinstalat intenţionat.

Prezenţa unui virus în calculator nu este tocmai un lucru plăcut. Cu toate acestea problema poate fi rezolvată de cele mai multe ori relativ uşor.

Profesioniştii s-au inspirat din domeniul medical atunci când au denumit aceste programe viruşi /
virusuri (în limba engleză viruses). Practic, modelul după care s-au inspirat atât cei care au scris şi scriu
programele virus, cât şi cei care concep programe antivirus este cel prezent în natură. Aşa cum noi
oamenii ne putem infecta cu un virus, tot aşa se pot infecta şi calculatoarele. Deducem că şi procesul de
eliminare (ştergere) a unui virus din calculator seamănă foarte bine cu eliminarea lui dintr-un organism.

Există mai multe operaţii care - împreună - pot conduce la protejarea computerului faţă de programele virus şi spion, a celorlalte programe considerate software nesolicitat, maliţios. Iată câteva recomandări:

ü Instalaţi un program antivirus - Instalarea şi apoi actualizarea permanentă a programului
antivirus instalat pot ajuta în procesul de apărare contra viruşilor şi a programelor spion.
Programul antivirus scanează computerul în căutarea viruşilor, îi identifică pe cei care
corespund definiţiilor cunoscute şi îi elimină.

ü Nu deschideţi fişierele ataşate unui e-mail dacă nu cunoaşteţi sau nu aveţi încredere în
expeditor. Simpla deschidere a fişierelor ataşate - în eventualitatea că sunt virusate - va
putea împrăştia virusul.

ü Actualizaţi periodic sistemul de operare - Microsoft pune periodic la dispoziţia

utilizatorilor actualizări de securitate ce pot opri atacurile viruşilor şi alte tipuri de atacuri asupra calculatorului.

ü Folosiţi un program „firewall” (paravan de protecţie) - un astfel de program poate
identifica şi bloca acţiunile suspecte ale unui virus, vierme, hacker.

BitDefender (BitDefender

Total Security 2008) este unul

dintre cele mai cunoscute şi
răspândite programe antivirus.
Posibilităţile sale de configurare şi
scanare sunt deosebite. La prima
lansare în execuţie avertizează

asupra breşelor şi

vulnerabilităţilor de securitate
existente, legate de: securitate,
control parental, optimizare şi
backup (cópii de siguranţă). Există
şi sarcini rapide de executat:

actualizare, scanarea

documentelor, scanare în

profunzime, scanare completă.
Procedurile de Ajutor şi Suport îl

îndrumă pe utilizator în

identificarea celor mai corecte acţiuni de urmat.

Windows Defender

Windows Defender este o
caracteristică de protecţie împotriva
programelor de tip spion (spyware).

Windows Defender scanează

(parcurge) hard discul calculatorului şi elimină software-ul spion si orice alt software nesolicitat pe care îl găseşte (îl recunoaşte).

Panoul de control → Securitate → Windows Defender (Control Panel → Security → Windows Defender).

„Apărătorul” scanează

software-ul instalat în vederea
detectării programelor nesolicitate,
maliţioase. La terminare sunt
anunţate descoperirile şi opţiunile
pentru rezolvarea ameninţărilor de
securitate descoperite, însoţite de
recomandările potrivite de la caz la
caz.

În general pot fi luate în considerare patru acţiuni:

ü ignorare - nu va fi întreprinsă nicio acţiune deşi ameninţarea potenţială rămâne şi - sigur

- va fi identificată la următoarele scanări.

ü carantina - componentele software detectate ca fiind „software nesolicitat” sunt salvate
într-un loc sigur şi apoi dezinstalate (înlăturate) pentru a nu mai putea fi lansate în
execuţie. Pentru că au fost salvate (backup) ar putea fi restaurate la nevoie dacă se
consideră că identificarea nu este cea corectă.

ü eliminarea - şterge programul definitiv

ü permisiune (always allow) - adaugă programul în lista programelor admise în aşa fel
încât la următoarea scanare să nu mai apară în lista programelor nesolicitate, eventual
spion.

Folosirea unui program „antispion” este foarte importantă. „Spionii” intră în categoria software-
ului nesolicitat ce încearcă să se instaleze la conectarea la Internet. Câteodată instalarea spionilor este
făcută o dată cu instalarea de pe CD sau DVD a unor programe. Nu este exclus ca unele dintre
programele nesolicitate (inclusiv spionii) să se lanseze în execuţie la anumite momente de timp, nu
neapărat imediat după instalare. Windows Defender scanează (parcurge) fişierele de pe hard disc şi
identifică programele spion şi alte programe nesolicitate instalate. Este recomandabil ca scanările să
aibă loc periodic.

În urma scanărilor sunt identificate programele nesolicitate care vor fi automat eliminate.
Identificarea programelor nesolicitate se face pe baza definiţiilor, caracteristicilor cunoscute ale acestor
programe. Definiţiile sunt fişiere văzute ca nişte dicţionare sau enciclopedii de ameninţări software cu
machete, modele de programe maliţioase cunoscute. Pentru completarea definiţiilor cunoscute,
Windows Defender lucrează împreună cu Windows Update şi îşi completează dicţionarul definiţiilor
cunoscute.

Windows Update

Windows Update sau actualizări Windows este o alta caracteristică de securitate importantă
pentru acest sistem de operare: asigură actualizarea automată a sistemului de operare prin descărcarea
şi instalarea celor mai noi componente şi corecţii Microsoft, destinate asigurării şi păstrării securităţii

sistemelor. Panoul de control

(Control Panel) conţine şi

aplicaţia Windows Update:

Panoul de control → Securitate

→Windows Update (Control

Panel →Security→Windows

Update).

Este sarcina administratorului să decidă dacă, cum şi când vor fi făcute actualizările sistemului de operare. Nu toate corecţiile apărute de la ultima actualizare sunt necesare,

Paravanul de Protecţie Windows sau Windows Firewall

Paravanul de protecţie (firerwall) este prima componentă de apărare faţă de software-ul

nesolicitat provenit din reţea, mai ales din Internet. Corect configurat poate bloca şi cele mai subtile încercările de ”infectare”. Paravanul de protecţie funcţionează implicit, chiar de la prima pornire a sistemului de operare. Configurarea paravanului de protecţie se face din aplicaţia Panou de Control (Control Panel): Panou de control → Securitate →Paravan de protecţie Windows (Control Panel→ Security →Windows Firewall).

Aşa cum arată imaginea de mai sus, computerul nu este protejat în faţa programelor nesolicitate.
Recomandarea Microsoft este de activare a procedurii paravanului de protecţie (firewall).

Administratorul calculatorului este cel care poate activa / dezactiva procedura de protecţie

Securitate şi protecţie dinamică

Buna funcţionare a sistemelor de operare şi a aplicaţiilor este alterată de multe ori de prezenţa programelor aşa-zis „nesolicitate” sau „maliţioase”. Din păcate există întotdeauna vulnerabilităţi şi breşe de securitate ce pot fi exploatate. Conexiunile la Internet nu sunt întotdeauna sigure şi reprezintă cea mai mare breşă de securitate. Cele mai multe programe nesolicitate provin în urma descărcării de fişiere de pe site-uri nesigure şi prin mesajele e-mail primite, prin deschiderea fişierelor ataşate care provin de la expeditori necunoscuţi. Copierea şi transmiterea în reţea a fişierelor de la un calculator la altul pot multiplica exemplarele de programe maliţioase.

Sistemele de operare din familia Microsoft - inclusiv Windows Vista - îşi propun două obiective
majore:

ü protecţia faţă de programele aşa-zis ”maliţioase”, respectiv programele nesolicitate,

inclusiv viruşii, viermii, spionii şi oricare alte programe ce se instalează singure.

ü protecţia datelor personale ale utilizatorului, respectiv protecţia faţă de atacurile de
înşelătorie electronică (”phishing”) prin blocarea accesului cerut de site-uri de Internet
care încearcă să fure datele personale ale utilizatorului. Utilizatorii vor putea să participe
în deplină siguranţă la operaţii de tip e-comerţ cu site-uri autorizate, fără să-şi divulge
neintenţionat identitatea şi datele personale.

Protecţia faţă de programele ”maliţioase” se referă la protecţia faţă de acele programe care sunt proiectate să aducă stricăciuni sistemului de operare şi să modifice, să altereze în orice fel datele stocate. Noua versiune de Internet Explorer beneficiază de îmbunătăţiri care au drept scop reducerea potenţială a pagubelor ce pot fi provocate de către ”hackeri”.

La Windows Vista - împreună cu Internet Explorer 7 - este disponibil modul de lucru protejat. În acest mod este imposibilă modificarea fişierelor sistem şi ale utilizatorului, altfel decât prin accesul şi acţiunile directe ale utilizatorului. Folosind acest mod este inhibată orice scriere iniţiată de la distanţă, în alt loc decât în fişierele temporare speciale pentru Internet.

Protecţia faţă de programele ”maliţioase” nesolicitate se obţine la Windows Vista prin:
ü Paravanul de Protecţie Windows (Windows Firewall)

ü Windows Update sau Actualizări Windows

ü Controlul Contului Utilizator şi Internet Explorer în modul protejat
ü Windows Defender sau protecţia faţă de software-ul de tip spion

Utilizate împreună şi acompaniate de aplicaţiile antivirus transformă Windows Vista într-un sistem de operare mult mai sigur.

Configurarea mediului de operare: programul Panou de control (Control Panel)

Mediul de operare al sistemului Windows Vista poate fi modificat, adaptat sau personalizat în aşa fel încât să corespundă preferinţelor de lucru ale fiecărui utilizator. Modificările pot fi unele care ţin de modul de afişare, de culori, desene, animaţie iar altele se pot referi la instalarea şi configurarea componentelor hardware şi software ale computerului.

Panoul de Control (Control Panel) este programul care conţine instrumentele de configurare a
mediului de lucru (mediu de operare) al utilizatorilor. Panoul de Control (Control Panel) este

containerul unde se găsesc aplicaţii (numite aici miniaplicaţii) care controlează componentele mediului de operare.

Programul Panoul de Control (Control Pane)l poate fi lansat din meniul Start → Panou de control (Start → Control Panel).

Funcţionează două moduri de prezentare a informaţiei: modul obişnuit Vista (cel din imaginea de mai sus) şi modul clasic. In modul clasic miniaplicaţiile nu sunt grupate pe categorii ci sunt toate afişate în fereastră în ordine alfabetică.

Pentru început să urmărim categoriile de informaţii aşa cum sunt ele prezentate în formatul de vizualizare obişnuit sau Pagina de pornire Panou de Control (Control Panel Home). Identificăm următoarele categorii de miniaplicaţii:

ü Sistem şi Întreţinere

ü Securitate

ü Reţea şi Internet

ü Hardware şi Sunete ü Programe

ü Conturi de Utilizator şi Siguranţa Familiei ü Aspect şi Personalizare

ü Ceas, limbă şi regiune ü Accesibilitate

ü Opţiuni suplimentare

Tipărirea şi scanarea documentelor. Trimiterea faxurilor

Imprimanta locală este cea direct ataşată unui calculator printr-un port USB, un port paralel sau
serial, sau utilizând tehnologia Bluetooth, conexiunea fără fir (wireless), eventual în infraroşu.

Calculatoarele din reţea pot folosi în comun (pot partaja -share) o imprimantă de reţea. Aceasta este ataşată unui calculator din reţea sau este legată direct în reţea prin propria sa placă de reţea.

Windows Vista recunoaşte - de cele mai multe ori - când o imprimantă este ataşată unui
calculator şi caută în colecţia sa de drivere un driver potrivit. Un driver de imprimantă este un
software prin care alte programe vor putea transmite comenzi către imprimantă. Dacă noua
imprimantă nu are un driver în colecţia sistemului de operare atunci va fi folosit cel achiziţionat o dată
cu imprimanta. Cei mai mulţi dintre producătorii de imprimante oferă drivere descărcabile din Internet
pentru echipamentele lor. Instalarea imprimantelor este uşoară dacă ele recunosc standardul „Plug and
Play” (conectează şi dă-i drumul). Procedurile „Plug and Play” detectează echipamentul şi execută
configurările necesare.

Instalarea unei imprimante are loc din programul Panou de control (Control Panel): Pornire

Panoul de control Hardware şi sunete Adăugare imprimantă ˂din categoria Imprimantă˂

(Start Control Panel Hardware and Sound Add a Printer ˂în categoria Printers˂). Se deschide
aplicaţia Adăugare imprimantă (Add Printer). Va trebui ales tipul imprimantei: locală sau în reţea. Va
trebui instalat şi driverul imprimantei. Când totul este gata, imprimanta va fi recunoscută de aplicaţiile

instalate pe computerul dvs. O imprimantă instalată este

vizibilă din toate aplicaţiile care au funcţia IMPRIMARE (PRINT).

Fax şi scanare Windows (Windows Fax and Scan)
este programul prin care putem trimite şi primi faxuri,
scanăm şi trimitem documente prin fax sau e-mail. Fax
şi scanare Windows (Windows fax and Scan) este inclus
în ediţiile Business şi Ultimate. Pentru primirea şi
trimiterea faxurilor avem nevoie de un modem (modem
prin apel telefonic). Faxul, la fel ca orice echipament,
trebuie instalat, trebuie să-i fie asociat un driver şi să fie
corect şi complet configurat. Abia după aceea va putea fi
folosit.

Cele mai multe dintre imprimantele noi sunt

multifuncţionale, includ deci şi un scanner. Altfel scanner-ul va trebui ataşat calculatorului, instalat şi configurat. Pentru scanare va fi plasat un document pe scanner sau în alimentatorul de documente şi va fi lansat programul Fax şi scanare Windows (Windows fax and Scan).

Windows Vista -Inscripţionarea CD-urilor şi a DVD-urilor

În situaţia în care computerul dvs. conţine şi un inscriptor de CD-uri (DVD-uri) pot fi copiate fişierele de pe hard disc pe un CD (DVD). Se spune despre fişiere că sunt „arse” pe CD (DVD). Există două formate de scriere:

Live file system - Cu ajutorul acestui sistem pot fi scrise pe rând, individual, mai multe fişiere pe CD (DVD). La nevoie, dacă tipul de CD (DVD) o permite, fişierele pot fi şterse şi discul rescris. Inscripţionarea cu un astfel de sistem este recunoscută de sistemele de operare Windows XP şi Vista. Prin acest format pot fi copiate colecţii mari de fişiere.

Pentru inscripţionare, CD -ul (DVD- ul) este introdus în unitate. Va trebui aleasă apoi varianta de Inscripţionare „ardere” (Burn Files to disc) folosind sistemul Live File System. Identificaţi fişierele ce vor fi arse şi trageţi-le peste aria reprezentată de CD (DVD).

Mastered - Acest format asigură compatibilitatea cu sisteme de operare mai vechi decât Windows XP. CD-urile şi DVD-urile „arse” în acest format vor fi recunoscute şi de CD/DVD Playerele care pot reda informaţii digitale: muzică şi filme. Copierea va avea loc prin tragerea fişierelor direct în spaţiul reprezentat de CD (DVD). Vor fi copiate într-o sesiune de inscripţionare toate fişierele selectate.

Operaţii cu dosare şi fişiere: copierea, mutarea, comprimarea

Copierea şi mutarea sunt operaţii elementare ce se pot executa asupra obiectelor unui sistem de fişiere. Ori de câte ori trebuie executată o operaţie, va fi mai întâi ales (selectat) obiectul. Când aceeaşi operaţie trebuie să se execute pentru mai multe obiecte este mai eficientă selecţia multiplă, adică selectarea concomitentă a mai multor obiecte.

Selectarea obiectelor: individual şi în grup

Selectarea unui singur obiect se face cu un clic peste pictograma lui. Obiectul ales este evidenţiat
faţă de celelalte din jurul lui.

Atunci când trebuie selectate mai multe obiecte ne aflăm în una din următoarele situaţii: obiectele sunt fie consecutive, fie nu sunt consecutive în lista din care se face selecţia.

a) Selectarea obiectelor consecutive se face prin
marcarea primului şi a ultimului obiect care trebuie selectat:

se selectează (cu un clic) primul obiect; se apasă tasta SHIFT şi se selectează (cu un clic) ultimul obiect. Selecţia obiectelor consecutive are loc şi prin tragerea pointerului de mouse în aşa fel încât să marcheze conturul suprafeţei acoperite de obiectele dorite. Toate entităţile aflate în interiorul acestui contur vor fi selectate.

b) Selectarea concomitentă a mai multor obiecte neconsecutive se face prin folosirea tastei
CTRL: se ţine apăsată tasta CTRL şi în acelaşi timp se selectează (clic) fiecare obiect
individual.

Copierea fişierelor şi a dosarelor

Copierea este operaţia prin care se obţine un al doilea exemplar (un duplicat) al obiectului
selectat.

Pentru a realiza o operaţie de copiere trebuie parcurşi următorii paşi:

ü Se selectează obiectul (obiectele). Un clic cu butonul drept aduce meniul de context ü Se alege operaţia de Copiere (Copy).

ü Se stabileşte locul unde se va crea al doilea exemplar (duplicatul, copia). Meniul de
context asociat dosarului de destinaţie pentru exemplarul copiat indică operaţia de Lipire
(Paste).

Mutarea dosarelor şi a fişierelor

Pentru mutarea fişierelor vor fi căutate comenzile pereche Decupează (Cut) şi Lipeşte (Paste). Modul de operare va fi similar cu cel de la copiere: trebuie selectat obiectul şi apoi căutată o comandă Decupează (Cut). După selectarea destinaţiei se va alege Lipeşte (Paste).

Mutarea fişierelor şi a dosarelor se poate face şi printr-o
operaţie de glisare (tragere) a obiectului peste dosarul de

destinaţie: selectaţi obiectul şi ţineţi apăsat butonul stâng al
mouse-ului. Când ajungeţi chiar deasupra dosarului de
destinaţie eliberaţi butonul. Obiectul pe care l-aţi tras va cădea
chiar în dosar!

Este bine ca din când în când să copiaţi fişierele de pe

hard discul cu care lucraţi pe CD/DVD-uri sau pe unităţi de memorie flash USB. Construiţi astfel aşa numitele cópii de siguranţă şi protejaţi conţinutul lor faţă de eventuale accidente care pot apărea în funcţionarea calculatorului dvs.

Pentru salvarea şi restaurarea volumelor mari de informaţii există utilitarul (program specializat) Copiere de rezervă (Backup). Cu ajutorul lui se pot salva şi apoi restaura fişiere. Cópiile de siguranţă create cu backup se pot afla pe orice unitate de stocare detaşabilă: dischete, CD-uri inscriptibile, DVDuri inscriptibile, casete şi benzi magnetice. La nevoie, ele vor fi folosite pentru restaurarea informaţiilor, în urma unor nedorite accidente.

Ştergerea dosarelor şi a fişierelor

Ştergerea dosarelor şi a fişierelor se obţine în urma unei
comenzi de Ştergere (Delete). În urma operaţiei de ştergere
obiectul - dosar sau fişier - ajunge direct la ...coşul de gunoi.
Acelaşi efect se obţine şi dacă obiectul este tras cu mouse-ul
deasupra pictogramei coşului de gunoi, Coş de reciclare
(Recycle Bin).

Restaurarea dosarelor şi a fişierelor şterse

Pentru restaurarea (recuperarea) obiectelor şterse trebuie întâi deschis coşul de reciclare. Atâta vreme cât obiectele mai sunt acolo ele pot fi Restaurate ( Restore).

Schimbarea numelor fişierelor şi a dosarelor

Pentru schimbarea numelor dosarelor şi fişierelor alegem - din

meniul de context (după ce a fost selectat dosarul sau fişierul căruia i se va schimba numele) - comanda Redenumire (Rename).

Comprimarea şi arhivarea fişierelor

Comprimarea fişierelor este procesul prin care se poate reduce
spaţiul pe care acestea îl ocupă pe unităţile de disc. Pot fi comprimate atât
dosarele cât şi fişierele. Comprimarea se referă la procesul prin care din
corpul fişierului sunt eliminate datele redundante. Dimensiunea fişierului
se reduce prin comprimare, uneori chiar foarte mult. Un dosar comprimat
înseamnă că sunt comprimate toate fişierele aflate acolo. În general,
fişierele şi dosarele comprimate pot fi mai uşor transmise de la un
calculator la altul.

Windows Vista oferă două posibilităţi de comprimare :

Comprimarea prin poziţionarea atributului de comprimare - se mai numeşte şi comprimarea

„nativă” Windows Vista şi este posibilă numai pentru volumele formatate NTFS. Atributele unui fişier
şi ale unui dosar sunt proprietăţi ale obiectului respectiv. Butonul Complex (Advanced) din zona
atributelor deschide caseta de dialog pentru poziţionarea atributelor legate de comprimarea şi criptarea
fişierelor.

Un fişier comprimat
ocupă pe disc un spaţiu

mai mic decât

dimensiunea sa reală.

Comprimarea folosind WinZip este modul cel mai adecvat trimiterii prin e-mail a fişierelor de
mari dimensiuni ataşate mesajelor. Fişierele zip sunt arhive, respectiv colecţii de mai multe fişiere
comprimate şi combinate într-unul singur. Prin comprimarea cu WinZip fişierele sunt reduse la
dimensiuni mult mai mici decât prin comprimarea nativă NTFS. În plus, comprimarea - arhivarea are

loc indiferent de sistemul de fişiere: pot fi comprimate fişierele indiferent de formatul unităţii de disc.

Comprimarea cu WinZip a imaginilor, fotografiilor, clipurilor audio - video, a pieselor muzicale
şi a fişierelor .pdf nu reduce prea mult spaţiul ocupat de aceste fişiere, deoarece ele sunt deja
comprimate. Performanţe bune se obţin însă pentru comprimarea fişierelor executabile - a

programelor - şi a textelor de orice fel. Prin comprimarea cu WinZip fişierele se vor comporta ca nişte dosare: un dublu clic pe o arhivă permite vizualizarea componentelor arhivei. Componentele vor
trebui extrase din arhivă pentru a putea fi

folosite.

Crearea unei arhive WinZip începe
cu selectarea fişierelor care vor compune
noua arhivă şi trimiterea lor către dosarul
zip asociat.

Operaţia se va încheia cu stabilirea

numelui noii arhive. Adăugarea unui fişier

nou într-o arhivă se face prin copierea sau

mutarea fişierului în dosarul de arhivă.

Fişierele din arhivă pot fi folosite numai dacă sunt dezarhivate sau extrase din arhivă:

Căutarea rapidă a dosarelor şi fişierelor

Oricât de organizat este un utilizator, tot se va afla măcar o dată în situaţia de a căuta fişiere sau
dosare pentru că nu mai ştie unde sunt. Probabil, cea mai des întâlnită situaţie de căutare este cea de
după descărcarea din Internet a unui fişier sau a unei arhive de fişiere: de cele mai multe ori nu suntem

atenţi la specificarea dosarului unde să fie descărcat fişierul. Caracteristica Căutare (Search) rezolvă problemele legate de căutarea şi identificarea fişierelor şi a dosarelor. Comanda Căutare (Search) este dependentă de context: rezultatele ei sunt dependente de activitatea curentă.

Exploratorii permit căutări avansate deosebit de spectaculoase.

Fişierele şi dosarele pot fi căutate şi după alte caracteristici în afară de nume: data de creare, data ultimei modificări, dimensiune, autor, cuvinte sau expresii asociate fişierelor tocmai pentru a fi mai uşor găsite. În exemplul de mai jos sunt căutate fişierele cu extensia .pdf. Afişarea rezultatelor căutării este controlată de butonul Afişare numai (Show only).

Vizualizările în care este inclus panoul de detalii ˂Organizare →Aspect →Panou detalii

 

(Organize →Layout →Details Pane)˂ includ detaliile ce pot fi folosite pentru căutare: printre ele Etichete (Tag) - expresii, cuvinte folosite pentru identificare - şi Autorul (Author). În panoul de detalii se pot asocia / modifica aceste informaţii

Opţiuni de afişare a conţinutului dosarului

Sistemul de operare Windows Vista oferă o gamă destul de largă de modalităţi şi opţiuni de
afişare - prezentare a conţinutului dosarelor. De multe ori, felul în care este prezentată, sortată,
ordonată informaţia permite operarea rapidă şi eficientă cu fişierele de date şi cu aplicaţiile
utilizatorilor.

Conţinutul unui dosar poate fi prezentat în mai multe moduri:
cu pictograme mari, cu pictograme mici, prin afişarea numelui şi a
detaliilor, respectiv, aşa cum a fost solicitată afişarea prin meniul
Vizualizare (View). Lista fişierelor poate fi sortată crescător sau
descrescător după nume, dată, dimensiune şi alte caracteristici.
Afişarea ordonată a fişierelor este controlată prin opţiunile din
meniul Vizualizare (View). În funcţie de specificul conţinutului

fişierelor pot fi folosite şi alte

criterii de ordonare a listei de
fişiere. Detaliile alese drept
criterii de ordonare ar trebui
incluse în lista celor ce vor fi
afişate: Meniul Vizualizare

Alege detalii (View Choose

Details).

Opţiunea Opţiuni folder (Folder Options) din

meniul Instrumente (Tools) controlează aspectul şi

comportamentul dosarelor:

Crearea dosarelor şi a fişierelor

Dosarele sunt containere folosite pentru organizarea, gruparea fişierelor. Dosarele sunt create (construite) prin comanda New→Folder. Comanda se găseşte în meniul File al Exploratorului (Windows Explorer sau pe scurt Explorer) şi în meniul contextual obţinut ca efect al unui clic cu butonul drept al mouse-ului.

Nou (New) Folder din meniul
Fişier (File)

Nou (New) Folder din meniul contextual

Un dosar (folder) nou este un obiect nou construit într-un container (dosar) existent. Acest lucru înseamnă că va trebui întâi ales (identificat) dosarul părinte în care se va construi un dosar nou.

Privite din alt punct de vedere dosarele sunt
obiecte componente ale unei ierarhii sau structuri
arborescente. Aceste obiecte au proprietăţi!
Proprietăţile dosarelor pot fi observate dacă, după
selectarea dosarului, se deschide meniul contextual
(clic cu butonul drept al mouse-ului). Dintre
proprietăţi remarcăm următoarele:

Tipul de obiect: dosar (pentru păstrarea

fişierelor)

Aşezarea: pe unitatea C:, în dosarul Users,

subdosarul mihaela.

Dimensiune: 0 - nu conţine nimic.

Momentul creării: data de 12 decembrie

2008, ora 14 şi 6 minute.

Atribute:

Atributele indică modul în care pot fi folosite dosarele. În exemplul nostru interpretarea

atributelor este următoarea:

ü Dosarul poate fi folosit numai pentru citirea fişierelor găsite acolo - nu se pot opera
modificări în acest dosar.

ü Dosarul nu este ascuns, numele lui apare în listele care prezintă conţinutul dosarului
părinte.

Fişierul este o colecţie de informaţii păstrată pe un suport extern. Pentru a se constitui într-un fişier, o colecţie de informaţii (sau de date) păstrată pe un suport extern trebuie să aibă un nume. Numele permite identificarea corectă a colecţiei de informaţii (date). Fişierele sunt fie create de utilizatori, fie sunt componente ale software-ului instalat pe calculatoare.

Aplicaţiile (programele) pe care le folosim în calitate de utilizatori sunt şi ele fişiere, dar de un tip deosebit: pentru că sunt lansate în execuţie şi se execută (Run) se spune despre aceste fişiere că sunt executabile.

Fişierele create de utilizatori conţin colecţii de informaţii (date) care pot fi extrase, modificate, şterse, salvate. Ele pot fi trimise la un echipament de ieşire (de exemplu la imprimantă, CD, DVD). Pentru a putea fi folosite, colecţiile de informaţii trebuie să respecte anumite reguli care se referă la modul de aşezare a informaţiilor, la posibilitatea de a insera sau de a şterge informaţii, la forma de prezentare a conţinutului pe ecran. Cu alte cuvinte, fişierele trebuie să aparţină unor tipuri standard, recunoscute de sistemul de operare folosit. Acest lucru se obţine prin asocierea unei aşa-numite <<extensii>> la numele fişierului. După cum este şi normal, extensia urmează imediat după numele fişierului. Ea este separată de nume printr-un punct.

Iată un exemplu:

fişierul_meu.txt este numele complet al unui fişier; a fost specificat numele (fişierul_meu) şi
extensia (txt). Între nume şi extensie se pune un caracter separator, iar acesta este punctul (.). În cazul
nostru extensia asociată numelui ne arată că fişierul_meu este un fişier de text, adică conţine numai
caractere (litere, cifre, semne de punctuaţie şi semne speciale) care se introduc de la tastatură.

Extensia asociată numelui unui fişier arată tipul de informaţii (date) care pot fi păstrate în acel
fişier şi în acelaşi timp care este instrumentul (aplicaţia, programul) cu care se operează asupra

conţinutului.

Utilizatorii creează fişiere cu ajutorul aplicaţiilor: de ex. cu aplicaţia Notepad se creează fişiere
de tip text (cu extensia .txt) iar cu Paint

se creează fişiere de tip .bmp asociate desenelor.

Aplicaţia Notepad aduce cu sine o
fereastră de lucru în care se pot introduce
texte de la tastatură. Textul introdus şi
vizibil în fereastră trebuie salvat într-un
fişier înainte de oprirea din execuţie a
aplicaţiei. Pentru a fi găsit şi folosit
ulterior, fişierul va avea nume şi extensie
şi va fi salvat într-un dosar (folder,

director).

Pentru salvare se foloseşte comanda Salvare (Save) aflată în meniul Fişier (File) al aplicaţiei.

Pentru salvare se foloseşte comanda Salvare (Save) aflată în meniul Fişier (File) al aplicaţiei.

Să examinăm împreună caseta de dialog folosită pentru salvarea fişierelor, aşa cum este ea oferită de aplicaţia Notepad:

Existenţa fişierului va fi verificată prin examinarea conţinutului dosarului

La creare, unui fişier i se asociază tipul; tipul
fişierului indică modul în care va fi deschis şi
folosit un fişier. Tipul fişierului este asociat cu
extensia. De exemplu, fişierele cu extensia .txt sunt
de tipul Text Document şi se deschid cu un editor
de texte.

Fişierul .txt creat anterior are următoarele
proprietăţi: tipul - text, va fi deschis cu Notepad,
se află pe discul C: dosarul \users\mihaela\scrisori,
are dimensiunea 157 de octeţi. Creat, accesat şi
modificat ultima dată 12 decembrie 2008, etc.

După cum aţi remarcat deja, cu ajutorul
proprietăţilor asociate fişierelor şi dosarelor
(folderelor) constatăm care este lungimea fişierelor
şi care este spaţiul ocupat pe disc de un dosar
(folder). Pentru a afla care este spaţiul liber pe un
disc să vedem proprietăţile unităţii de disc.

Proprietăţile unităţii de disc C: se referă, printre altele, şi la spaţiul ocupat şi la cel liber!

Windows Vista – Sisteme de fisiere

Unităţile care stochează dosare şi fişiere sunt: discurile fixe, dischetele, CD-urile, DVD-urile,
memoriile USB. Sistemul de operare construieşte, păstrează, organizează şi permite regăsirea fişierelor
în conformitate cu sistemul de fişiere existent pe unitatea respectivă (drive). În general, numim sistem
de fişiere regula care guvernează păstrarea, numirea, organizarea şi accesul la fişiere. Sistemul de
fişiere cel mai des folosit de Windows Vista este NTFS (NT File System). Sistemul de fişiere ce
urmează a fi folosit de o unitate (drive) este cel ales la formatarea unităţii. În urma operaţiei de
formatare s-a instaurat regula de creare, organizare şi regăsire a fişierelor. Sistemul de fişiere NTFS
implementează o ierarhie de dosare (foldere numite şi directoare) în care se găsesc fişiere. Ierarhia
începe cu dosarul (folder, director) rădăcină. NTFS este considerat un sistem avansat de fişiere care
oferă performanţă, siguranţă şi protecţia accesului precum şi caracteristici deosebite, cum sunt
criptarea şi comprimarea fişierelor.

Cu ajutorul unităţilor logice de adresare (ex. C:) se adresează ierarhia de dosare şi fişiere, respectiv dosarul de început, şi anume rădăcina.

Dosarul (folder) este un container ce poate conţine fişiere şi alte dosare, numite subdosare
(subfoldere). Dosarul are un nume şi va fi instrumentul prin care utilizatorul îşi ordonează informaţiile
păstrate pe disc sub forma fişierelor. Acasă şi la locul muncă păstrăm documente (fişiere) în dosare
separate, inscripţionate în aşa fel încât să ne atragă atenţia asupra conţinutului. Structura de dosare
reprezintă o ierarhie, ce începe de la rădăcină. Dosarul rădăcină conţine fişiere şi primul nivel de
dosare. Fiecare dosar de la acest nivel poate deveni părintele unei noi ierarhii de subdosare, construită
pe acelaşi principiu. Un dosar oarecare din ierarhie este subordonat unui părinte şi poate fi părintele
altui dosar.

Pentru a ajunge la un dosar sau la un fişier trebuie parcursă toată calea (drumul) care porneşte de
la rădăcină şi până la obiectul căutat. Soluţia este una simplă: pornim de la rădăcină. Deschidem
obiectul rădăcină şi îi examinăm conţinutul. Găsim următorul nivel ierarhic, dosarul; îl deschidem şi îi
examinăm conţinutul. Dacă nu am ajuns la dosarul sau fişierul căutat atunci continuăm după acelaşi

procedeu. Dacă am găsit obiectul (dosar sau fişier) căutat atunci operăm asupra lui prin comenzile

specifice.

Două sunt aplicaţiile cu care putem răsfoi prin ierarhia de dosare în căutarea fişierelor:

Computer (Pornire →Computer)(Start →Computer) şi Windows Explorer (Start → Toate

programele →Accesorii →Windows Explorer; (Start →All Programs →Accessories →Windows Explorer).

Unitatea pe care este instalat sistemul de operare Windows Vista afişează o siglă Windows . Un dublu clic pe acest obiect îl deschide şi poate fi ‚‚răsfoit’’. Aici se găsesc dosarele sistem create în
timpul instalării sistemului de operare. Fişiere program (Program Files) conţine
programele instalate - Microsoft Word, Internet Explorer, Adobe Reader,

ş.a.m.d. - şi fişierele suport necesare rulării acestor programe. Utilizatori (Users)
conţine câte un subdosar pentru fiecare utilizator care a deschis o sesiune de lucru
de la acest calculator. Aici se află parametrii de lucru ai utilizatorului şi fişierele

sale personale. Dosarul Public (din Utilizatori - Users) stochează fişiere de uz public, disponibile
tuturor utilizatorilor acestui computer. Dosarul Windows conţine fişiere esenţiale ale sistemului de
operare.

Dosarul dvs. de lucru este locul unde sunt păstrate fişierele personale. Ele vor fi organizate la
rândul lor pe subdosare, în funcţie de conţinut sau de alte caracteristici. Dosarul personal al
utilizatorului are acelaşi nume cu numele de utilizator folosit la deschiderea de sesiune. Pictograma
dosarului personal al utilizatorului se află în meniul Start, în coloana din dreapta. Acest dosar este

asociat utilizatorului. În afara

utilizatorului respectiv numai
Administratorul mai poate
avea acces la conţinutul lui.
Dosarul personal include o

serie de subdosare specializate, după cum urmează:

Aceste dosare sunt punctul de plecare pentru ordonarea informaţiei pe care urmează să o stocaţi pe computerul dvs. In mod normal ar trebui să vă construiţi propriile dvs. dosare şi subdosare!

Să revedem fereastra tipică pentru Windows Explorer:

Windows Vista - Organizarea dosarelor şi a fişierelor

Din punctul de vedere al unui utilizator, fişierele sunt lucrurile cele mai importante. Fişierele păstrează toate informaţiile de care, într-un fel sau altul, avem nevoie.

Fişierul este o colecţie de informaţii păstrată pe un suport extern. Suportul extern poate fi: discul
fix (numit şi discul dur, hard disk), discheta (floppy disk) - din ce în ce mai rar folosită, discul compact

(CD-ul), DVD-ul

(Digital Versatile Disc  sau Digital Video Disc),  unităţile de memorie  USB, memoriile flash de orice fel.

Pentru a fi recunoscute atât de utilizatori cât şi de componentele sistemului

de operare, suporturile externe, numite unităţi (drives) poartă şi ele nume:

ü A: şi B: sunt unităţile de dischetă; A: este prima unitate, B: a doua. Cele mai multe dintre noile
calculatoare nu mai folosesc dischetele. Numele simbolice A: şi B: sunt nume rezervate.

ü C: este numele simbolic al discului fix (hard disk).

ü Celelalte unităţi vor primi pe rând nume începând de la D:. Literele de la D: până la Z: pot fi
atribuite altor unităţi de hard disc, partiţii, unităţi CD/DVD, unităţi USB, dispozitive portabile

(aparate foto digitale, PDA, etc.)

Să vedem ce conţine discul C:. Trebuie să deschidem obiectul

Un clic cu butonul drept al mouse-ului

ne aduce meniul de context de unde alegem fie Deschidere (Open) fie Explorare (Explore).

Pentru a putea fi create, găsite şi folosite, fişierele au nevoie de
nume. Într-un fişier pot fi păstrate informaţii de tipuri diferite: texte,
desene, imagini grafice de orice fel, fotografii, muzică şi alte
informaţii în format audio, filme. Un tip deosebit de fişier este cel
executabil.

Fişierele executabile (care sunt lansate în execuţie şi

se…execută) sunt aplicaţiile sau programele. Ne folosim de aplicaţii
(numite şi programe) pentru navigarea în Internet, pentru vizionarea
unui film sau a unor fotografii, pentru crearea, citirea şi modificarea
conţinutului fişierelor. De exemplu pentru scrierea unei scrisori sau

a unui capitol dintr-o lucrare folosim una dintre următoarele aplicaţii (programe): Notepad, WordPad, Works Word Processor, OpenOffice Writer, Microsoft Office Word. Pentru a asculta muzică şi a urmări un film avem la îndemână Windows Media Player.

În fereastra din stânga este afişată o

parte din conţinutul discului C: .

Imaginile evidenţiază structura
ierarhică de dosare existentă pe unitatea
de disc C:. Fişierele sunt aşezate, grupate
în dosare (în limba engleză folder). De
exemplu pe discul C: se află dosarul poze
iar în acest dosar se găsesc fişiere.
Fiecare fotografie într-un fişier separat.

În general folosim dosare diferite pentru tipuri diferite de informaţii,
cum ar fi: Documente (Documents), Imaginii (Pictures)şi Muzică (Music).

Programul Windows Explorer sau pe scurt Explorer este instrumentul cheie pentru lucrul cu dosare şi fişiere.